Pascal Bentoiu: un mare muzician pentru o mare capitală a muzicii

29/04/2017 @ St James's Church, Sussex Gardens, Paddington, London, W2 3UD

Institutul Cultural Român din Londra organizează, pe parcursul lunii aprilie, mai multe evenimente dedicate uneia dintre figurile tutelare ale scenei muzicale românești postbelice – compozitorul, muzicologul și mentorul Pascal Bentoiu, care ne-a părăsit în luna februarie a anului trecut, la vârsta de 88 de ani.  

În 7 aprilie, la sediul ICR Londra, opera și biografia marelui muzician, încă puțin cunoscute în lumea occidentală, vor fi evocate de criticii muzicali Mihai Cosma şi Richard Whitehouse, ca parte a unei serate ale cărei invitate speciale sunt soprana Ioana Bentoiu, fiica compozitorului, şi pianista Lena Vieru Conta. Se va cânta, într-un program inspirat de afinitățile prodigiosului muzician, ciclul de lieduri „Frauenliebe und Leben” de Robert Schumann, cele „Şapte cântece pe versuri de Clément Marot” enesciene, dar și propriul său ciclu de cântece, „Eminesciana II”.

Evenimentul este completat de vernisajul expoziţiei de fotografie „Pascal Bentoiu – viaţa şi opera”, curatoriată de Irina Niţu, cu un design realizat de Horia Niţu şi produsă de de Muzeul Naţional „George Enescu” din Bucureşti. Expoziţia va putea fi vizitată până în 27 aprilie. 

Când şi unde: 7 aprilie, 7pm, ICR Londra, 1 Belgrave Square, Londra SW1X 8PH
Intrarea este liberă, dar vă rugăm să vă anunțați prezența pe Eventbrite.
Dată fiind cererea foarte mare, alocarea locurilor se face pe principiul primul venit, primul servit.
 
În 29 aprilie, luna dedicată lui Pascal Bentoiu se încheie cu un concert care ilustrează statutul său de principal continuator al lui George Enescu.  Pe scena de la St James's Church, Oberon Symphony Orchestra sub bagheta lui Samuel Draper va cânta Simfonia a IV-a enesciană, lucrare neterminată orchestrată magistral de Bentoiu, care se cântă în premieră în Marea Britanie. Din programul concertului mai fac parte „Blumine” de Gustav Mahler, „Dansurile româneşti” de Bela Bartók şi Andante în Si minor din Simfonia a X-a de Franz Schubert.
 
Ambele evenimente vor fi transmise la Radio Clasic România, ca parte a parteneriatului pentru difuzarea evenimentelor muzicale organizate de-a lungul anului de către ICR Londra. 
 
Când şi unde: 29 aprilie, 7pm St James's Church, Sussex Gardens, Paddington, London, W2 3UD
Bilete £10 AICI

 

Who's Who:

Pascal Bentoiu s-a născut la Bucureşti pe 22 aprilie 1927. Visul tatălui său, avocat cunoscut, a fost ca Pascal să studieze dreptul, ceea ce a şi făcut. Cu toate acestea, pasionat fiind de muzică, a sudiat în particular vioara cu Vasile Filip, pianul cu Teophil Demetriescu, contrapunctul, compoziţie şi armonie cu vestitul Mihai Jora, al cărui discipol favorit a şi devenit. La sfârşitul anilor ’40, după venirea comuniștilor la putere, Pascal Bentoiu a fost dat afară de la Universitate şi condamnat la trei ani de muncă silnică. În tipul acestei prime perioade staliniste mai ales tatăl său, Aurelian Bentoiu, a avut enorm de suferit, murind după 13 ani de închisoare politică. Eliberat din detenţie în 1953, Pascal Bentoiu şi-a petrecut următorii trei ani la Institutul de Etnologie şi Folclor, studiind armonia şi ritmul şi continuând să compună. În tipul perioadei comuniste, Bentoiu a preferat să se plaseze într-un con de umbră, a refuzat să devină membru de partid şi şi-a dedicat întreaga existenţă muzicii. Opera sa impresionantă cuprinde 8 simfonii, 4 poeme simfonice, 4 concerte pentru pian, vioară şi violoncel, 3 opere, 6 cvartete de coarde, 2 sonate, 30 de cântece, 21 de compoziţii speciale pentru teatru şi 6 cărţi, printre care lucrarea de referinţă „Capodopere enesciene”. Pascal Bentoiu şi-a dedicat 10 ani din carieră terminând lucrări enesciene rămase nefinalizate: Simfoniile a IV-a şi a V-a, Poemul simfonic „Isis” şi ciclul de cântece „Clément Marot”. Compozitorul a primit două premii internaţionale: „Premio Italia”, pentru opera sa radiofonică „Jertfirea Ifigeniei” şi premiul „Guido Valcarenghi” pentru opera „Hamlet” şi nenumărate premii naţionale. După 1989, a fost ales preşedinte al Uniunii Compozitorilor pe care a condus-o doi ani si jumătate, încercând să o transforme într-o organizaţie care să funcţioneze după noile reguli ale democraţiei. Pascal Bentoiu a fost căsătorit cu scriitoare româno-elvețiană Annie Bentoiu şi a fost tatăl Ioanei Bentoiu, soprană şi profesoară de canto în Elveţia. A fost un cititor avid de beletristică, filosofie şi lucrări de istorie, vorbea fluent şase limbi (printre care şi latina), îi plăcea fotbalul şi muzica de jazz şi avea un pregnant simţ al umorului, care l-a ajutat să treacă cu bine peste multe momente de cumpănă.

Ioana Bentoiu este fiica scriitoarei Annie Bentoiu și a compozitorului Pascal Bentoiu, cu care a învăţat solfegiu, teorie și armonie. În România, a studiat canto cu legandarele cântăreţe Arta Florescu și Valentina Crețoiu, la Lausanne a luat lecţii de la Juliette Bise, iar în  Augsburg de la Sena Jurinac. Și-a început activitatea interpretând roluri precum Pamina în „Flautul fermecat”, Mimi în „Boema”, Poppea în „Încoronarea Poppeei”, Contesa în „Nunta lui Figaro” și Violetta în „Traviata”. A susţinut nenumărate concrete cu „Carmina Burana”, „Vier Letzte Lieder”, „Les Nuits d’été” sau „Les Illuminations”. A cântat în România, Elveția, Germania, Italia, Franța, Croația, Cehia și Statele Unite și a colaborat cu dirijori și pianiști precum Jean-Marie Auberson, Armin Jordan, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Jan Hobson, Jean-François Antonioli, Valentin Gheorghiu, Alexis Hauser și Camil Marinescu. A înregistrat lucrări de Jean Perrin, Arthur Honegger, Pascal Bentoiu, Mussorsgsky, Rimsky-Korsakow, Borodine și Rachmaninoff pentru Claves, Podium, Timpani și Uniunea Compozitorilor Români. Ioana Bentoiu a publicat o biografie a profesoarei sale, Valentina Crețoiu și deține un doctorat la Universitatea Națională de Muzică din București. Ioana Bentoiu predă la Institutul Ribaupierre din Lausanne și susţine cursuri de măiestrie în România, Statele Unite și Elveția.

Născută la Moscova într-o familie de muzicieni, Lena Vieru Conta, fiica distinsului compozitor român Anatol Vieru, a studiat pian în București, Salzburg, Moscova și Geneva cu Gabriel Amiras, Carlo Zecchi, Lev Naumov și Harry Datyner. A studiat de asemenea desen și pictură cu Gyuri Glauber și Clarette Wachtel. Repertoriul ei include lucrări clasice și contemporane. A susţinut concerte în România, Germania, Franța, Elveția, Olanda, Statele Unite și Canada și a înregistrat pentru Radio România, France Musique și CBC Canada. Ca artist vizual, Lena Vieru Conta a expus picturi, desene și artă decorativă în România, Olanda, Statele Unite și Canada; lucrările ei pot fi regăsite în colecții private în Canada, Statele Unite, Japonia, Israel, Rusia, Franța, Germania, Elveția, Olanda și România. Deține un doctorat în muzicologie cu o abordare interdisciplinară. În momentul de față predă la Universitatea Națională de Muzică din București.

Muzicologul și jurnalistul român Mihai Cosma este deținătorul unei diplome în muzicologie și regie de operă la Universitatea Națională de Muzică din București și fondator și coordonator artistic al competiției internaționale Le Grand Prix d’Opéra, cel mai important concurs de acest gen din partea estică a Europei. Între 2013 și 2016 a fost consilierul directorului general al Operei Naționale din București. Este fondatorul și directorul Centrului de Excelență pentru Cercetare și Proiecte Artistice al Universității Naționale de Muzică din București și editorul șef al editurii Universității. Din 1990 a fost editorul șef al revistei „Noutăți muzicale”. Este membru al Comitetului Executiv al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor. În momentul de față predă muzicologie și istoria muzicii la Universitatea Națională de Muzică din București. Face parte din toate juriile concursurilor importante de muzică naționale și internaționale și a organizat numeroase festivaluri, turnee și simpozioane. Mihai Cosma a publicat cărți despre istoria muzicii și operă. Activitatea sa de jurnalist muzical este prolifică, cu apariţii atât în presa naţională, cât şi în cea internațională. A fost de două ori premiat de către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor şi deţine ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, oferit de Președintele României.

Pe lângă numeroasele broșuri scrise pentru importante case de discuri Richard Whitehouse scrie regulat recenzii pentru publicații precum “Gramophone” și “Musical Opinion”. A contribuit la fondarea  website-urilor  Classical Source, Arcana și The Cusp, a scris despre diferite subiecte, de la Festivalul Donaueschingen Musiktage din 2009 la concertele lui Brian Wilson. De asemenea, la Berlin a prezentat  o lucrare despre Nikos Skalkottas și a apărut într-un documentar TV italian despre Luigi Nono. A fost prezent la ultimele trei ediții ale Festivalului Enescu și, în 2013, a avut plăcerea de a-l cunoaște pe Pascal Bentoiu.

Samuel Draper s-a născut la Londra şi a studiat medicină, fiziologie și istoria și filozofia științei la Universitatea din Oxford, unde era de asemenea organist. La Oxford,  Samuel Draper a început să dirijeze ajungând, curând, să conducă Filarmonica Universității Oxford. După absolvirea universității, Samuel a continuat să studieze la Colegiul Regal de Muzică din Londra cu Robin O’Neill și Peter Stark. A fost asistent-dirijor pentru Esa-Pekka Salonen, Vladimir Jurowski și John Wilson și a studiat istoria muzicii cu Sir Roger Norrington. Samuel a primit bursa „Bob Harding” pentru tinerii dirijori, lucrând cu Orchestra Havant din 2009 până în 2011. În momentul de față este dirijorul Orchestrei Simfonice Oberon din Londra. Promovând atât muzica nouă cât și pe cea veche, a realizat premierele britanice ale unor lucrări aparținând, printre alţii, lui Charlotte Bray, Rachel Lockwood și Luís Soldado.

Newsletter