N(AUM) şi farmecul spectaculos al suprarealismului

24/10/2015 @ Leicester Square Theatre

Oana Pellea, una dintre marile şi cele mai iubite doamne ale teatrului românesc, se regăsește, alături de Cristina Casian, pe afișul unei adaptări hipnotice după textele celui din urmă reprezentant de seamă al suprarealismului european, Gellu Naum.

Spectacolul N(AUM) este o incursiune misterioasă în universul marelui scriitor, care propune - pe baza unui colaj original de fragmente de poezie, proză, interviuri şi amintiri - o viziune a lumii onirică, profetică şi, nu în ultimul rând, plină de umor.

O producție UNTEATRU găzduită la București de Teatrul Metropolis și realizată cu ajutorul Raiffeisen Bank și al Fundației Gellu Naum, spectacolul este prezentat la Londra cu sprijinul Guvernului României și al Institutului Cultural Român. Cu sprijinul TransferGo.

 

N(AUM)

Pe texte de Gellu Naum
Cu: Oana Pellea şi Cristina Casian

Regia: Mariana Cămărășan
Scenografia: Vladimir Turturică
Lumini: Ştefan Vasilescu
Sunet: Horia Murgu

„Un univers, o ușă spre o altă realitate, un vârtej de cunoaștere, un labirint de inițiere: întâmplarea acestui scenariu și spectacol ține de întâmplătorul obiectiv. Senzația mea este că trebuia să mi se întămple această întâlnire: Mariana Cămărășan, Cristina Casian, și universul naumian. Mulțumesc domnule Naum că ne îngăduiți.“ - Oana Pellea

 

GELLU NAUM (1915-2001), eseist, poet, prozator și dramaturg, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european. În 1937 absolvă cursurile de filozofie ale Universităţii din Bucureşti, iar în 1938, la îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă la Paris, unde îşi continuă studiile de filozofie la Sorbona. De asemenea, tot prin intermediul pictorului român, Gellu Naum ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. În 1939 se întoarce în ţară, unde va fi mobilizat şi trimis pe frontul de Răsărit. Profund marcat de experienţa războiului, se îmbolnăveşte grav în 1944, fiind demobilizat. În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun), a cărui activitate, deosebit de intensă între anii 1945 -1947, îl va face pe Breton să afirme: "Centrul lumii s-a mutat la Bucureşti". După decembrie 1947, în condiţiile impunerii realismului socialist ca unică formă de exprimare, grupul se destramă, iar pentru Gellu Naum începe o lungă perioadă de privaţiuni şi tăcere. Între 1950 şi 1953 predă lecţii de filozofie la Institutul Agronomic, iar mai apoi îşi câștigă existenţa din traduceri literare. După 1968 poate publică din nou. Universul lui poetic singular şi forţa talentului său, pregnante în volumele care se succed începând cu acest an, îi vor aduce o binemeritată, dar târzie recunoaştere. Se retrage în satul Comana, din sudul ţării, împreună cu soţia sa Lyggia, cu care se căsătorise în 1946 şi care va deveni personajul emblematic al volumului Zenobia, publicat în 1985. După 1990 este invitat să susţină lecturi publice în străinătate, iar opera sa este tradusă în principalele limbi de circulaţie internaţională, la edituri prestigioase, fiind încununată cu premii importante.



OANA PELLEA este unul dintre numele cele mai importante ale teatrului românesc, cu o carieră care cuprinde peste 30 de roluri importante în teatru și 20 în film. În anul 1984 a absolvit Academia de Teatru şi Film, la clasa profesoarei Sanda Manu. Între 1984–1987 a fost actriță la Teatrul din Piatra Neamț, iar din 1987 până în 1999 a jucat la Teatrul Bulandra din Bucureşti. Din 1999, Oana Pellea este liber-profesionistă. Printre distincţiile primite pentru activitatea sa teatrală se numără Premiul Criticii Internaționale pentru „Cea mai bună actriță”, pentru rolurile Maşa din Trei surori de Cehov, Iulius din Iulius Cezar de Shakespeare şi Maria din Woyzeck de Georg Büchner (1994), Premiul pentru carieră internaţională remarcabilă, decernat de Fundaţia Culturală Română (2000) şi Marele Premiu al Festivalului Comediei Româneşti pentru cel mai bun spectacol, Buzunarul cu pâine de Matei Vişniec, spectacol pe care l-a regizat şi l-a interpretat alături de Sandu Mihai Gruia (2009). Pentru activitatea sa cinematografică, Oana Pellea a primit mai multe premii internaționale pentru rolul principal din Stare de fapt (1995), regia Stere Gulea, printre care premiul pentru Cea mai bună Actriță la Festivalul de Film de la Geneva, premiul Orașului Geneva, la Festivalul Filmului Politic de la San Marino și la Festivalul Internațional de Film "Vulturul de Aur" din Batumi, Georgia. Oana Pellea joacă în română, franceză, engleză și italiană, participând la numeroase festivaluri de teatru, producții cinematografice şi jurii internaționale. Printre altele, a fost distribuită în producţia Universal Pictures Children of Men, regia Alfonso Cuarón (2006), film nominalizat la trei categorii de Premiu Oscar, producţia britanică I really hate my job, regia Oliver Parker (2007), producţia americană Fire and Ice, regia Jean-Christophe Comar (2008), şi producţia maghiaro-germană Bibliothèque Pascal, regia Szabolcz Hajdu (2009).

CRISTINA CASIAN  a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică în anul 2007, la clasa profesorului Ion Cojar. A debutat cu monodrama Amalia respiră adânc de Alina Nelega, rol pentru care a fost distinsă cu Premiul UNITER pentru Debut în 2008. Printre alte roluri pe care actriţa le-a interpretat se numără Regele Burgundiei/ Oswald în Regele Lear în regia lui Andrei Şerban la Teatrul L.S. Bulandra, Bacon în Oscar şi Tanti Roz la Teatrul Bulandra din Bucureşti, Sheryl în Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? la Teatrul DAYA, Juliette în Regele moare la Curtea Veche, după Eugene Ionesco. Cu spectacolul Amalia respiră adânc, Cristina Casian a participat la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale printre care: Festivalul Naţional de Teatru (Bucureşti), Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, Festivalul de Dramaturgiei Româneşti (Timişoara), Festivalul Gasteig – München, Germania, Festivalul Scupifestival în Skopje, Macedonia. Din 2012 colaborează cu Teatrul UNTEATRU, putând fi văzută în Scrisoare către Casandra, Trei femei înalte, La ţigănci, toate spectacolele fiind semnate Andrei şi Andreea Grosu.

MARIANA CĂMĂRĂŞAN  este absolventă a secţiei de regie din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din Bucureşti. Două dintre spectacolele regizate de aceasta, Amalia respiră adânc (spectacolul pentru care Cristina Casian a fost distinsă cu Premiul Uniter pentru debut în 2008) şi Cui i-e frică de Virginia Woolf? (roluri pentru care actorii Florina Gleznea şi Ionuţ Grama au fost premiaţi la Gala Casandra în 2007 şi nominalizaţi la Premiul pentru Debut acordat de UNITER) se joacă de opt ani, cu acelaşi succes la public. În 2010, Mariana Cămărăşan montează la Teatrul Odeon din Bucureşti piesa Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva, în urma câştigării concursului de proiecte Tineri regizori – texte contemporane. Regizoarea este o prezenţă constantă pe scena teatrelor bucureştene cu spectacole precum: Grădinile Groazei (Teatrul Odeon), o parodie amară la incultura care naşte violenţă, Rabbit Hole (Teatrul Act), spectacol care se apropie cu multă delicateţe de problematica pierderilor şi de necesitatea regăsirii, şi Cinci ore cu Mario, o dramatizare a romanului lui Miguel Delibes, care o are în distribuţie pe actriţa Florina Gleznea.

 

Când: 24 octombrie 2015, 3pm

Unde: Leicester Square Theatre, 6 Leicester St, London, WC2H 7BX

Bilete:  £12,00 – reducere studenţi; £20 – preţ general.

Bilete pot fi rezervate AICI

 

Newsletter